Asociația Transilvania

pentru Promovarea Bolnavilor Psihici

 (AT) – fondată la 22.10.2004 la Cluj

Președinte: Prof. Dr. P. O. Schmidt-Michel

Vicepreședinte: Dr. Eugen Tudor

Secretar: H.-P. Elsässer-Gaißmaier

Dir.programe: Andrea Bularda-Alexe

Juridic: av. Ivan Karaivanoff

Str. Viilor nr.20 C, ap.2

400347 Cluj-Napoca, jud. Cluj

România

Preambul – din 1990 până în 2004

Cortina de fier a căzut în 1989 – acest eveniment provoacă și astăzi sentimente de eliberare. Dar ce se va întâmpla în continuare din punct de vedere al Europei de Vest? Cele mai multe țări din Europa de Est, necunoscute și puțin vizitate, există lângă noi și au multe suferințe. În toate țările UE au apărut inițiative și organizații de caritate: În primul rând au venit transporturi cu ajutoare, care în curând s-au dovedit a fi nesustenabile, apoi proiecte pentru casele de copii, pentru Cernobâl, pentru spitale, pentru romi, pentru persoanele cu handicap, șomeri etc.- activitățile au început de la Kaliningrad la Sofia.  

Doar la Fundația Robert Bosch din Stuttgart erau cunoscute în total aproximativ 400 de astfel de proiecte din Germania. Astfel am fost și noi, în instituțiile psihiatrice din Württemberg-Süd / Germania, asistente medicale și infirmiere, asistenți sociali și medici activi, mișcați și motivați să facem ceva și șansa ne-a condus în 1990 cu un convoi de ajutor în România, la spitalul de psihiatrie din orașul Beclean, județul Bistrița. La acel moment singurul psihiatru din acest spital cu 130 de pacienți a cerut personalului de la Malteser Hilfsdienst „asistență de specialitate“ sub forma unui dispozitiv de șoc electric pentru pacienții internați acolo. Ca urmare, „Spitalul de Psihiatrie a Regiunii Weissenau“, astăzi parte a Centrului de Psihiatrie Württemberg-Süd în Ravensburg / Baden- Württemberg, a trimis o delegație la Beclean, județul Bistrița-Năsăud, pentru a-și face o imagine despre condițiile de la fața locului.

Primii ani în Spitalul de psihiatrie din Beclean au fost ca o reîntoarcere în secolul al XIX-lea. Am încercat să învățăm cum să ne ocupăm de terenuri de construcții în România, cum să realizăm renovări, să săpăm canale, să oferim hrană și haine și să negociem cu autoritățile.

Spitalul Orășenesc Beclean, Secția Psihiatrie Cronici

Punctul de plecare al activităților Asociației Beclean e.V. (și mai târziu a asociației fondate de noi în România, Asociatia Transilvania) și experiența acumulată au fost în anul 1990 la Spitalul de psihiatrie din Beclean și în anul 2003 la Spitalul de psihiatrie din Borșa. Deoarece mulți membri activi din Beclean e.V. aveau mulți ani de experiență profesională în unitățile clinice și complementare germane în ultimii 20 de ani, „ obiectivele de importat“ erau evidente de la început:

Deschiderea de azile, dezvoltarea de servicii de sănătate psihică cum ar fi centre de îngrijire de zi, clinici de zi, locuințe asistate, servicii sociale psihiatrice, oferte de locuri de muncă, de îngrijire a familiei, etc., securitatea juridică pentru cazarea pacienților și pentru personalul de specialitate, destigmatizare și includerea pacienților, susținerea familiei. Însă aceste obiective nu au putut fi realizate, deoarece ceea ce am găsit în Beclean și Borșa a dezvăluit nevoi foarte diferite, a fost vorba despre supraviețuirea pacienților. Obținerea unor cantități adecvate de alimente, de apă suficientă pentru duș și spălare, instalarea toaletelor și canalizarea apei uzate au fost sarcini deosebit de urgente.

Subsolul

O mare parte din cei aproximativ 130 de pacienți au fost cazați în trei încăperi goale de 20 de metri pătrați în subsol, închise permanent – în mijlocul fiecărei camere se afla o latrină. Închiderea subsolului a fost primul nostru obiectiv. În acest sens a trebuit să fie creat un spațiu nou în afara clădirii vechi dărăpănate și umede.

Spălătorie și haine

La mijlocul anilor 1990 mașina de spălat antică din anii 1950 din clinică s-a stricat. Am finanțat mașini de spălat noi, pe care le-am cumpărat la fața locului în România, și am renovat spălătoria. În același timp au fost făcute câteva campanii mari de cumpărături pentru lenjeria intimă și încălțămintea potrivită. Paduchii și scabia au fost deja eradicate în anu 1994 în spitalul din Beclean.

Personal

În centrul atenției începând cu anul 1992 au fost vizitele anuale ale personalului medical din România în Germania, unde au lucrat în secțiile din clinicile din Württemberg-Süd. Atitudinea de bază a îngrijirii în primii ani de la Beclean: Trebuie să fim atenți să nu se întâmple nimic. Datorită vizitelor la clinicile germane acest lucru s-a schimbat treptat către o interacțiune iubitoare și încurajatoare între angajați și pacienți.

Lucrări de construcții

În anul 1992 a fost începută construcția unei noi clădiri cu trei etaje, cu sprijinul Malteser Hilfsdienst. Negocierile cu firmele de construcții și cu arhitecții au fost un dezastru. Trei firme de construcții au venit și au plecat – una a dispărut din cauză de faliment, una a construit ziduri strâmbe și una a încetat să construiască, chiar dacă plătisem deja pentru materialele de construcție. Un preot ortodox ne-a ajutat în cele din urmă să finalizăm construcția (instalațiile sanitare au trebuit reinstalate după numai doi ani). Astfel au putut fi închise camerele din subsol. Apoi, în 1996, vizavi de spitalul din Beclean a devenit vacantă o clădire cu șase camere, fosta „Clinică de maternitate”. Prin donații de la Beclean e.V., fondată între timp, această clădire a fost renovată pentru un grup rezidențial extern de pacienți. Ultimul proiect de construcție a fost renovarea vechii clinici de psihiatrie din Beclean la începutul secolului XXI. Pentru a motive această renovare am promis inițial o finanțare proporțională, însă județul a suportat până la urmă toate costurile.

Alimente (teren agricol pentru legume)

La începutul anilor 90 foamea a fost larg răspândită în populația rurală și săracă după revoluția din România. Locuitorii stăteau la cozi la magazinele de pâine. Farfuriile pacienților din clinică conțineau, de obicei, numai supă transparentă. Am început să cumpărăm fructe pentru pacienți de pe piețele modeste și să le lăsăm angajaților bani pentru continua această practică. Pentru o mai buna alimentație și pentru face posibilă munca si ocupația pentru pacienți, am cumparat un teren agricol mai mare in apropierea clinicii (astăzi un teren de construcție scump și dorit). Timp de mulți ani s-au cultivat într-adevăr legume acolo. În 1991, când nu se găsea prea multă carne de cumpărat, am cumpărat și un porc pentru lunile de iarnă. Pentru a obține pentru spitalul de psihiatrie independența de bucătăria centrală, am finanțat în 1996 instalarea unei bucătării proprii cu o sobă mare de gaz.

Medicamente

Furnizarea de medicamente (în special medicamente psihotrope) nu a fost preocuparea noastră de-a lungul anilor, aceasta ar fi trebuit să fie reglementată pe piața românească. Dar de la început, la intervale de aproximativ trei ani, au existat întotdeauna opriri bruște de livrări din industria farmaceutică sau bugetele spitalelor au fost epuizate, sau autoritățile pur și simplu nu au mai alocat bani pentru cheltuielile actuale de îngrijire. În astfel de situații de urgență am acordat bugete pentru continuarea achizițiilor.

Munca – Terapia ocupațională – Ergoterapia

Când am ajuns în primii ani în spitalul din Beclean, vedeam aceeași imagine în rândul celor 130 de persoane internate pe termen lung: Când vremea era bună, toată lumea se afla pe iarbă în curte, când vremea era rea, toată lumea stătea în pat. De-a lungul anilor am căutat oportunități de ocupație. O încercare inițială a fost aceea de a motiva îngrijitorii să meargă în oraș cu pacienții și să cumpere împreună fructe (și, desigur, țigări).

Chiar dacă am plătit ore suplimentare pentru acest lucru, au făcut-o doar izolat și de rușine – nu au vrut să se arate cu pacienții în public, ci s-au simțit doar ca gardieni în spital. În continuare am creat camere de ergoterapie și am adus materiale din Germania: nuiele, mașini de cusut, unelte, mașini de prelucrare a lemnului etc. Apoi am angajat o asistentă socială, care a lucrat ca ergoterapeută.

2003 – 2017

  Spitalul de Boli Psihice Cronice Borșa – județul Cluj / Transilvania

În 2003, am auzit despre „condițiile proaste” din spitalul de boli psihice din Borșa, în vecinătatea orașului Cluj (aproximativ 50 km vest de Beclean) și ne-am deplasat acolo. După treisprezece ani de muncă în Beclean, nu credeam că este posibil ca situația să fie atît de deplorabilă ca în 1990, dar în Borșa era ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc. Aici  

Raportul nostru din anul 2003.

Borșa

„Borșa este numele unui sat românesc de 1000 de suflete și un spital pentru 220 bolnavi psihici cronici – un azil psihiatric. Se află la o oră cu mașina de la cel mai apropiat oras important, ascuns într-o vale. Nimeni nu vrea să lucreze acolo, cu excepția sătenilor. De ce? Borșa are un stigmat, acesta este locul din județul Cluj unde bolnavii psihici ciudați și gravi sunt marginalizați. Ești adus la Borșa, de obicei de către poliție sau ambulanță, pentru a rămâne acolo. Și personalul care lucrează acolo este, de asemenea, stigmatizat. Deoarece drumul spre Borșa este cu gropi (până în prezent) și este departe, personalul specializat nu dorește să lucreze acolo. Nu există îngrijire medicală la acest spital, nici noaptea nici la sfârșit de săptămână. Acolo trăiesc 220 de bolnavi în 160 de paturi, în 8 saloane. Dușurile și toaletele nu funcționează, puricii și scabia sunt prezente permanent. Acest spital seamănă mai mult cu un lagăr. Neglijarea sistematică de către autoritățile competente și de către public au format în cursul deceniilor în Borșa un sistem de neglijare și corupție: Cei mai mulți angajați ai clinicii – un total de aproximativ 100 de angajați, inclusiv personalul de bucătărie, personalul de spălătorie, etc., sunt din sat. Ei formează o ierarhie separată a satului în clinică. În schimbul plății către conducere sunt distribuite din sat posturile vacante. Un psihiatru, un medic generalist și aproximativ 10 asistente medicale sunt disponibili pentru cei 220 de pacienți, angajații rămași sunt muncitori semicalificați. Cu cât este mai mare poziția în ierarhia din clinică, cu atât este mai redusă prezența personalului în spital – deși primesc salariu integral. Angajații își împart pacienții capabili de muncă în perioada de recoltare pentru a lucra pe câmpurile lor (salariu în țigări).

Membrii familiei plătesc angajații pentru a cumpăra protecție sau privilegii pentru rudele lor. Dar dacă rudele au petrecut mai mult timp în Borșa, și-au dat seama că personalul nu protejează copiii, frații sau părinții, pentru că de multe ori nu este prezent și s-a trecut la practica de a oferi altor pacienți alimente și bani pentru ca rudele lor să fie îngrijite / protejate de către aceștia. Datorită călătoriei lungi și dificultății de a ajunge acolo, contactele cu rudele se întrerup treptat.

Încercarea de a instala dușuri pentru pacienți și mașini de spălat, pentru a contracara scabia și a infecțiilor cu purici, a fost inițial condamnată la eșec: dusul la duș al pacienților și spălarea hainelor acestora însemna să se lucreze organizat și ca personalul să fie prezent – mai degrabă hainele pacienților sunt arse și oamenii așteaptă bunuri de ajutorare din Europa de Vest. Nemaivorbind că în ciuda legislației conforme UE nu există nici o posibilitate legală pentru pacienți de a contesta internarea la psihiatrie și nici un fel de susținere juridică – în nici un caz nu trece vreodată pe acolo un judecător sau avocat. Supraviețuirea pacienților (aproximativ 80 la suta sufera de psihoză schizofrenică, circa 20 la suta sunt cu handicap mental sau suferă de o boală de dependență) este compromisă în mod sistematic de lipsa instalațiilor sanitare, de infecție reciprocă (tuberculoza, sifilis), lipsa de îngrijire medicală, lipsa de îmbrăcăminte și încălțăminte (mai ales iarna) adecvată, alimentația săracă în proteine ​​și vitamine, lipsa de perspective (sindrom de deprivare) și lipsa de îngrijire umană. Condițiile de viață dăunează pacienților și îi chinuie și duc în cazul multora la moarte prematură – rata mortalității este de 10% pe an.

Având în vedere aceste condiții dezolante asociația Beclean e.V. a încercat trei strategii pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale pacienților: investiții în îmbunătățirea condițiilor de igienă prin instalarea de dușuri, mașini de spălat, îmbunătățiea calității proaste a apei prin noi săpături de puțuri, recrutarea de personal calificat, îmbunătățirea alimentației respectiv încercări de cooperare cu prefectul, Consiliul Județean Cluj, Direcția de Sănătate Publică Cluj și Ministerul Sănătății din București, cu scopul de a dizolva respectiv descentraliza Borșa și de a construi departamente mici de psihiatrie la diferite spitale somatice în orașele mai mari din județ: Turda, Huedin, Dej și mai ales în municipiul Cluj-Napoca, construcția nouă a unui centru de ergoterapie sau de ocupație pe terenul spitalului din Borșa, astfel încât pacienții să aibă o ocupație și să muncească”.

Ce este de făcut în Borșa?

Am trimis aceste și alte rapoarte critice despre Borșa autorităților județene și Ministerul Sănătății din București, unde ne-am prezentat și în persoană, nimeni nu a vrut să ne asculte și să acționeze. Doar când am apelat la presa regională în Cluj, iar în Germania și Elveția au apărut articole în Der Spiegel, în Chrismon, în Ärzteblatt, St. Galler Tagblatt și în Neue Zürcher Zeitung, autoritățile ne-au luat în seamă.

În 2004 marea întrebare a fost ce se face cu spitalul pentru bolnavii cronici din Borșa? Castelul Banffy se afla în stare deplorabilă și nu putea fi renovat, renovarea și în special instalațiile sanitare ar fi fost mai scumpe decât o construcție nouă. Dar principala problemă din Borșa este localizarea sa rurală izolată.

Borșa este greu accesibilă pentru angajați și pentru rudele pacienților (aproximativ o oră de mers cu mașina de la Cluj). Există doar un singur serviciu de transport public cu autobuzul pe zi (am finanțat pe parcursul multor ani cu suma de 500 € pe lună o legătură suplimentară pentru angajații din Cluj), drumurile sunt distruse și se strică mașinile. Pe lângă situația disperată a pacientului, acesta este principalul motiv pentru care este greu de găsit personal calificat pentru Borșa.

Din punctul de vedere al pacientului, poziția izolată este dezavantajoasă din diferite motive. În primul rând, în situațiile de urgență medicală, care sunt frecvente la 180 de pacienți, transportul către cel mai apropiat spital somatic poate pune viața în pericol. Nu există un laborator local. O mare parte din pacienții din Borșa suferă de o tulburare schizofrenică. Reabilitarea sau stabilizarea acestor pacienți nu este posibilă în Borșa în aceste condiții geografice, dimpotrivă. În aceste condiții izolate de lume, pacienții au sindrom de deprivare resp. simptomele lor se amplifică, deoarece învățarea de activități independente pentru viața cotidiană și terapia ocupațională nu este posibilă acolo. Pacienții cu astfel de afecțiuni au nevoie de stimulare și îndrumare pentru a deveni independenți în condiții reale de zi cu zi, au nevoie de îngrijire individuală și de posibilitatea de a percepe sugestii culturale (de ex., cinema, plimbare în oraș etc.).

Timp de mulți ani am discutat cu politicienii să diminuăm Borșa și să deschidem departamente psihiatrice pentru pacienții din Borșa la spitalele somatice din județul Cluj (650.000 de locuitori). Am reușit să facem acest lucru în două locații.

TURDA

Turda (60 000 de locuitori) este al doilea mare oraș din sudul județului Cluj / Transilvania cu un mare spital, unde exista deja o mică secție de psihiatrie acută deschisă (25 de paturi), înainte ca Beclean e. V. împreună cu autoritățile județene și municipale să înceapă un proiect satelit, inițial pentru pacienții proveniți din Turda de la Borșa. Directorul de atunci al clinicii, dr. V. Andrasoni, chirurg pediatru, a făcut din proiect misiunea sa și a organizat și supravegheat reconstrucția frumoasei clădiri vechi. Noi ne-am ocupat la Ministerul Sănătății, împreună cu Direcția de Sănătate Județeană Cluj, de aprobarea noului personal – ceea ce, în mod miraculos, s-a și reușit.

A fost angajată o echipă foarte dedicată, inclusiv un asistent social, pentru care nu exista atunci o descriere a postului în spitalele psihiatrice. La 50 de metri de clădirea principală am organizat într-o fostă clădire de ateliere/depozite un atelier de terapie ocupațională cu trei camere mari.

HUEDIN

După Turda urma ca Huedin să devină un „satelit” de Borșa. Huedin (25 000 de locuitori) este situat la o jumătate de oră la vest de Cluj-Napoca, și are o proporție deosebit de mare de țigani, romi și maghiari. La 100 de metri de clădirea centrală a spitalului se afla clădirea goală a unei foste secții TBC. După o inundație la subsol a fost dezafectată. Am negociat cu autoritățile locale din anul 2005 pentru o finanțare comună a renovării. 20 de pacienți din Borșa, originari din regiunea Huedin, au găsit acolo o nouă cazare și o îngrijire în anul 2011.

Reconstrucția vechii secții TBC a Spitalului Județean Huedin a fost oprită în mod repetat, deoarece firma de construcție s-a dizolvat și fondurile au dispărut în canale întunecate. După numeroase discuții cu primarul, direcțiunea spitalului etc., în septembrie 2007 a venit în cele din urmă vestea că Ministerul Sănătății din București a alocat alte sume și proiectul de construcție poate fi scos din nou la licitație. Fondurile donate de noi pentru renovare au fost deblocate conform contractului doar la relocarea pacienților din Borșa.

„Clinica pentru bolnavii psihici cronici” cu 20 de pacienți din Borșa, care a fost recent deschisă în primăvara anului 2011 după șase ani de construcție, a început să lucreze cu personal dedicat. Ca și în celelalte locații susținem activități în aer liber cu pacienții, cumpăram materiale pentru terapie ocupațională etc.

Dar ce s-a întâmplat în Borșa?

Apă

Pentru a îmbunătăți condițiile de igienă, am reparat spațiile de duș, am instalat mașini de spălat și am investit într-o nouă centrală termică pentru controlul temperaturii camerelor și furnizarea apei calde. Imediat ce s-au efectuat aceste măsuri, alimentarea cu apă s-a prăbușit. Se putea sau găti, sau spăla, sau face duș, dar nu toate în același timp: Sursa de apă a satului, la care era branșată clinica, nu a rezistat solicitării. Spitalul avea, de asemenea, propriile fântâni, pentru care am achiziționat pompe puternice. După un an, alimentarea cu apă a clinicii a fost în cele din urmă stabilă. În 2005, autoritățile au aprobat construirea unei noi conducte de apă, care să servească mai bine satul. Noua conductă de apă a sosit la clinică abia în 2016.

Calitatea asistenței medicale

Asigurarea unei îngrijiri medicale adecvate a fost o preocupare constantă în angajamentul față de Beclean din Borșa. Astăzi, datorită unui nou manager, doamna A. Jucan, există în Borșa încă cinci medici. Din punct de vedere medical, pacienții sunt acum mai bine îngrijiți, rata mortalității a atins nivelul populației medii. În cadrul programului de calificare a personalului medical am desfășurat mai multe cursuri cu durata de o săptămână. Diverși angajați au luat parte la stagii în clinici din Germania. Ca măsură inițială am preluat, cu ajutorul Fundației Robert Bosch, finanțarea asistenței sociale și a terapiei ocupaționale. Între timp acestea au fost preluate de personalul spitalului.

Muncă și ocupație

Am dispus repararea celorlalte spații vechi. Am finanțat materiale și personal. Dat fiind că spațiul disponibil pentru cei 220 de pacienți a fost insuficient, am început în 2004 construcția unei Case de terapie ocupationala/ergoterapie.

În 2006 aceasta fost finalizată datorită angajamentului energic al grupului nostru de construcție cu experiență din Oberschwaben, condus de Franz Wohnhaas. Punerea în funcțiune a fost asigurată de terapeutul de artă Anja Hellstern din Tübingen; ea a lucrat aici cu pacienții timp de șase luni. A reușit să stabilească ocupația pacienților ca aranjament fix.

Cultura: muzică și teatru

Am încercat prin diferite proiecte culturale să scoatem puțin Borșa din izolarea sa, aici sunt două exemple.

Hanno Höfer, jurnalist și solist al trupei ”Nightlosers”, cunoscută în România, a fost convins să țină un concert in aer liber. În 2005 a avut loc la Borșa spectacolul cu trupa sa. Rezultatul a fost un eveniment muzical care a făcut ca pacienții și numeroși oaspeți, unii de departe, să devină toți parte a unui public entuziasmat. Percepția publică a „Concertului din spital” a fost aproape la fel de importantă ca evenimentul în sine.




În 2008 Proiectul Teatru – Circ, sub conducerea lui Svenja Kranz din Ravensburg, a fost activ pentru mai mult de o lună în Borșa. Trupa de teatru a lucrat cu pacienții la o piesă, cu care apoi s-a mers în turneu în România. Pentru angajați am oferit ateliere de teatru în colaborare cu Universitatea din Cluj.

S-a dezvoltat un parteneriat între Facultatea din Weingarten și Universitatea din Cluj, precum și între o școală medicală din Cluj și școlile de îngrijire medicală din Centrul de Psihiatrie Württemberg-Süd.




Proiect-model „Locuință asistată pentru bolnavii psihici” în orașul Turda

Ca proiect model s-a achiziționat în mijlocul unui cartier rezidențial din Turda în anul 2008 de către Asociația Transilvania o casă, în care șase locuitori din Borșa au găsit o locuință nouă în sistemul de asistență la domiciliu. O astfel de îngrijire nu este disponibilă în România în majoritatea regiunilor. Pentru noi a fost important să formăm o alternativă concretă la spitalizarea pe termen lung în clinici. Autoritățile sociale din orașul Turda (SPAS) au sprijinit acest proiect. În primii trei ani am preluat majoritatea costurilor cu personalul și am pus la dispoziția casa pentru o perioadă de 10 ani. În primăvara anului 2010 casa a început să funcționeze la Turda.

Din 2013 finanțarea pentru personal a fost preluată în mare măsură de către statul român. În 2018 orașul Turda a făcut posibilă deschiderea unei a doua locuințe asistate pentru 10 persoane într-un alt cartier al orașului.

Construcție nouă a unui spital de psihiatrie în Borșa

Planul de acțiune al European Mental Health Action Plan al OMS în 2015 cuprinde în documentul său consensul tuturor țărilor participante (inclusiv România), ca îngrijirea și tratamentul bolnavilor psihici să fie efectuate în mici stabilimente regionale, deoarece instituțiile mai mari de regulă au ca efect sindromul de deprivare și neglijare ( „instituționalism”).

Încercările noastre timp de mulți ani de a convinge autoritățile politice de faptul că o construcție nouă mare în acest loc izolat din Borșa nu este o soluție bună pentru cei aproape 200 de pacienți bolnavi psihici și pentru personal au eșuat. Deschiderea cu succes a doua secții cu pacienții din Borșa în Turda și Huedin nu a fost continuată. Consiliul Județean Cluj a hotărât în 2015 să construiască noi spitale în Borșa.

La baza acestei hotărâri au stat pe de o parte condițiile sanitare dezolante din castelul aflat în stare deplorabilă, pe care noi le-am tot invocat, pe de altă parte presiunea legală de a retroceda în viitorul apropiat Castelul Banffy expropriat în anii 1950 către proprietarii maghiari de drept.   

Privind această dezvoltare numai din punct de vedere al cerințelor de igienă și de spațiu, acest lucru reprezintă o îmbunătățire. În opinia noastră, din păcate, în locul greșit. Cu toate acestea noi îi susținem în continuare pe rezidenții de acolo.

De un an noua clădire este terminată, însă în momentul creării acestui site, în decembrie 2018, încă nu a putut fi dată în folosință: probleme de construcție împiedică recepția ca spital.

Un nou obiectiv al Asociației Transilvania și Beclean e.V: sprijinirea familiilor bolnavilor psihici

În majoritatea țărilor europene, există asociații ale rudelor bolnavilor psihici, care sunt active pe de o parte în ceea ce privește self-help, pe de altă parte, în scopul de a îmbunătăți o îngrijire centrată pe pacient, sunt activi politic (a se vedea https://www.bapk.de/startseite.html și https://eufami.org). În România nu există până în prezent o astfel de asociație si Asociația Transilvania / Beclean e.V. a început câteva activități în scop de a face posibilă crearea unei astfel de organizații.




În aprilie 2017 a venit cu noi la Cluj profesorul Heinz Katschnig, fostul director al Departamentului de Psihiatrie din Viena și inițiatorul Asociației Naționale din Austria a Aparținătorilor HPE (www.hpe.at) în anul 1978,  pentru a sonda situația. Heinz Katschnig a lucrat în numele UE timp de trei ani în România pentru reforma sănătății psihice, și asistenta lui, Raluca Sfectu, a venit în aprilie cu noi la București. Ambii sunt bine familiarizați cu structura de îngrijire psihiatrică din România. După vizitarea Clinicii Universitare și a Centrului psihosocial din Cluj, precum și a spitalelor din Turda, Huedin, Dej, Borsa si Beclean si discutarea situației noastre cu directorii medicali, s-a luat decizia de a efectua un sondaj anonim între aparținătorii care vin în vizită în clinici.

Acest sondaj a fost pregătit în mai și iunie 2017, iar Andrea Bularda-Alexe a dus documentele la diferitele spitale. Până la sfârșitul lunii septembrie am primit aproape o sută de chestionare completate, cu informații despre circumstanțele și preocupările rudelor, aproximativ o treime dintre ele din unitățile de îngrijire acută. Aproximativ jumătate dintre aparținători au fost interesați să fie contactați și au lăsat un număr de telefon.

Prima Conferință pentru rudele bolnavilor psihici din județul Cluj / România

În 21 aprilie 2018 a avut loc prima conferință pentru aparținătorii bolnavilor psihici din județul Cluj / Transilvania la „Bastionul Croitorilor“ (turnul din zidurile orașului vechi). Invitația a fost făcută de Asociatia Transilvania (AT, „Asociația Beclean” românească) și Fundatia Estuar, care oferă consiliere în mai multe regiuni din România pentru persoane cu probleme de sănătate mintală. Scopul acestui eveniment a fost de a promova înființarea unei inițiative a aparținătorilor în județul Cluj.

România este una dintre puținele țări europene în care nu există nici o organizare proprie a aparținătorilor bolnavilor psihici (http://eufami.org/members/). Beclean e.V. dorește ca unul din obiectivele sale principale de viitor să fie sprijinul aparținătorilor. La Bastionul Croitorilor au venit 20 de aparținători, printre care multe mame care au copii bolnavi psihic adulți, dar, de asemenea, copiii adulți cu părinți bolnavi psihic și soți cu partenerii bolnavi psihic. Înainte de acest eveniment s-a efectuat un sondaj știintific al aparținătorilor din unitățile de psihiatrie cu internare și ambulatoriu din Cluj, Dej, Turda și Huedin, așa cum s-a comunicat în ultimul buletin informativ, sondaj care a fost organizat de Asociația Transilvania. Rezultatele acestui studiu au fost prezentate de Prof. Dr. med. Heinz Katschnig din Viena. Ele arată solicitările temporale, fizice și emoționale imense ale aparținătorilor bolnavilor psihici și stigmatizarea socială a celor afectați.

În a doua prezentare, Edwin Ladinser, membru și director general al organizației federale austriece HPE (ajutor pentru aparținătorii bolnavilor psihici), a relatat modul în care s-a dezvoltat acolo organizarea proprie a aparținătorilor în ultimii 40 de ani. Această organizație HPE are acum în Austria 2.500 de membri și doar în Viena un personal permanent de 14 angajați, care gestionează grupuri de sprijin, evenimente, consiliere și reprezentarea în organele politice a aparținătorilor.

Au fost discuții active în și după conferințe – în special cu psihiatrii prezenți, Prof. Dr. med. P. -O. Schmidt-Michel, președintele Asociației Transilvania, și cu Prof. Dr. Katschnig, care au fost întrebați despre cauzele, evoluția și tratamentul bolilor psihice. În final un grup de aparținători a fost de acord să continue să se întâlnească în viitor și să analizeze, dacă și eventual ce formă să aibă organizația de sprijin și autoajutor pe care doresc să o fondeze. Incepând cu luna mai 2018, întâlnirile lunare ale aparținătorilor au loc în spațiul biroului AT din Cluj, oferit acestora de către asociație.

La 27 octombrie a avut loc a doua conferință pentru și despre bolnavii psihici la Cluj, cu tema:

Sănătatea psihică în secolul 21 – ajutor și autoajutor pentru aparținători

Paul-Otto Schmidt-Michel (Ravensburg): Introducere în conferință

Michaela Amering (Viena): Cooperarea pe bază de parteneriat a asistenților profesionali, aparținătorilor și a celor afectați

Raluca Sfetcu (București): Mobilizarea resurselor pentru a reduce povara aparținătorilor

Heinz Katschnig (Viena): Ce am învățat de la aparținători despre reacția la comportamentul ciudat al unui membru al familiei

Monica-Laura Cara (Craiova): Rolul aparținătorilor în evaluarea calității serviciilor și facilităților psihiatrice

Profesioniștii din spitalele de psihiatrie din județul Cluj au fost invitați la această conferință, astfel participând în total 70 de persoane, inclusiv 20 de aparținători. Două prelegeri au fost ținute în limba engleză și au fost traduse consecutiv în limba română, două în limba română. Prezentările Powerpoint pot fi vizualizate în limba originală pe site-ul nostru www.beclean-ev.de